Sunt eu...

Solitar, mă împiedic de umbra nopților de ieri.
Azi nu mai sper nimic, mă-ngână codrul
Și inima mi-o plânge, în vânt îmi suflă dorul
De-aș fi ce nu am fost, copil sub flori de meri.
 
Prin ramuri de aramă, nisipuri se-mpletesc.
Se-așterne calmă, toamna, m-aștern și eu, privesc
Văzduhul cel sihastru, nebănuit îmi zace
Pe umerii de plumb ; și noaptea tace.
 
Visez sau mă confrunt cu tine, vis străin?
Sunt eu, sau doar un gând pierdut prin părul fin
Al unei dame `nalte, cu părul aurit
Ce i se lasă moale pe chipul veștejit?
 
Sunt eu un veșnic rătăcit?